- Hadisul indică ușurarea și toleranța Legii Islamice Șariah, și poziționarea sa moderată între exces și neglijență.
- Robul trebuie să îndeplinească reglementările impuse în cel mai bun mod cu putință, în funcție de posibilitățile sale, nici în cel mai ușor mod cu putință, nici în cele mai greu.
- Omul trebuie să aleagă momentele pentru îndeplinirea actelor de adorare, pentru că în aceste trei perioade, în mod special, corpul uman devine cel mai energic pentru adorare.
- Ibn Hajar al-‘Asqalani a spus: Este ca și cum Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) s-ar adresa celui ce călătorește către o destinație anume, iar aceste trei perioade de timp sunt cele mai bune momente în care el și-ar putea continua călătoria și l-a atenționat cu privire la perioadele sale de energie și vivacitate. Pentru că, dacă omul ar continua să călătorească fără oprire, atât în timpul nopții, cât și în timpul zilei, el ar deveni slab și ar fi nevoit să își întrerupă călătoria. Însă dacă el va căuta să călătorească în aceste perioade de energie și vivacitate, el va putea persista fără dificultate.
- Ibn Hajar a spus: Hadisul face o referire la folosirea permisiunii emise de Legea Islamică Șariah în situații excepționale, deoarece insistența în realizarea unei anumite acțiuni, în cazul în care este disponibilă o scutire reglementată de Legea Islamică, este apreciată ca o formă de impertinență și lipsă de moderație. De exemplu, în cazul unei persoane care refuză să efectueze Tayammum (abluțiunea uscată) atunci când nu poate folosi apă, iar utilizarea acesteia îi este dăunătoare.
- Ibn al-Munir a spus: În acest Hadis se află una dintre dovezile profeției Profetului, pentru că noi, precum și oamenii de dinaintea noastră am văzut că cel care merge la extrem în privința religiei, va claca, mai devreme sau mai târziu. Scopul urmărit aici nu este evitarea formelor de adorare cele mai depline, care sunt, de altfel, lăudabile, ci evitarea excesului și a extremismului care poate duce fie la plictiseală și la exagerare în actele voluntare și la abandonarea a ceea ce este mai bun decât acestea, fie la amânarea unui act de adorare obligatoriu până la ieșirea timpului său, de exemplu, cazul celui care petrece toată noaptea rugându-se și apoi adoarme fără a oferi Rugăciunea de Fajr în congregație sau doarme până când răsare Soarele și trece timpul pentru Rugăciunea obligatorie.