- Lipsa de eligibilitate a unei persoane se datorează fie somnului, care o poate determina să nu se trezească pentru a-și îndeplini atribuțiile, fie din cauza vârstei sale fragede care este asociată cu incompetența legală, fie din cauza bolii psihice care duce la perturbare funcțiilor sale mentale, precum şi în cazuri similare acesteia, precum beţia. Astfel, oricine devine incapabil să discearnă lucrurile și să le perceapă în mod corect, nu mai este responsabilizat din punctul de vedere al jurisprudenței islamice, ca urmare a unuia dintre aceste trei motive; iar Allah Preaslăvitul și Preaînaltul, din dreptatea, îngăduința și generozitatea Sa, l-a absolvit de vină pe acesta pentru încălcarea sau deficitul a ceea ce privește dreptul lui Allah Atotputernicul.
- Faptul că păcatele lor nu sunt înregistrate din punct de vedere religios nu înseamnă că ei nu pot fi judecați sau pedepsiți conform legilor laice. De exemplu, dacă un bolnav psihic ucide, nu există nicio revanșă sau ispășire instituită împotriva lui, însă familia lui și cei responsabili pentru el trebuie să plătească răscumpărarea de sânge.
- Pubertatea are trei semne: ejacularea lichidului seminal, printr-un vis umed sau în alt fel; creșterea părului pubian; ajungerea vârstei de cincisprezece ani. Pentru femei există și un al patrulea semn în plus: menstruația.
- „Al-Subki a spus: copilul este numit ghulam. Alți învățați au spus: copilul aflat în pântecele mamei este numit janin (făt), iar după naștere este numit sabi (bebeluș). După înțărcare și până la vârsta de șapte ani este numit ghulam (copil), apoi yafi‘ (adolescent) până la zece ani, iar după aceea hazur (minor) până la cincisprezece ani. Cert este că, în toate aceste etape, el poate fi numit sabi (copil), după cum a afirmat al-Suyuti.”