- Ar trebui să fim ocupați cu ceea ce este important și necesar și să lăsăm ceea ce nu este important și nenecesar în acel moment și să nu fim preocupați să întrebăm despre ceva ce nu s-a întâmplat.
- Sanctitatea întrebării ce ar putea duce la complicații și ar putea deschide ușa la dubii.
- Porunca de a lăsă tot ceea ce este interzis, pentru că nu există nicio greutate în a le lăsa.
- Porunca de a face ceea ce este poruncit, conform abilității omului, pentru că asta presupune greutate sau o persoană s-ar putea afla în incapacitate să îndeplinească ceea ce este poruncit. Astfel că, porunca este ca un om să îndeplinească ceea ce este poruncit conform abilității sale.
- Interzicerea de a pune prea multe întrebări. Învățații au împărțit întrebările în două categorii: prima categorie - cele care au drept scop învățarea chestiunilor religioase. Aceasta este categorie de întrebări puse de companioni și ne este poruncit să punem astfel de întrebări. A doua categorie: întrebările care sunt puse din încăpâțânare și care au drept scop epuizarea și provocarea celui întrebat. Această categorie este cea care este interzisă.
- Avertizarea poporului său împotriva neascultării Profetului său (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) așa cum s-a întâmplat cu națiunile anterioare.
- A pune prea multe întrebări inutile și contrazicerea profeților este o cauză de distrugere, în special în chestiuni ce nu pot fi accesate și pe care doar Allah le cunoaște, precum condițiile din Ziua Învierii.
- Interzicerea de a pune întrebări despre chestiuni dificile. Al-Awza'i a spus: Dacă Allah vrea să îl lipsească pe robul Său de binecuvântarea cunoașterii, El îi dă omului un raționament greșit. I-am văzut ca fiind oamenii cel mai puțin informați. Ibn Wahb a spus: L-am auzit pe Malik spunând: disputarea despre știință înlătură lumina științei din inima unui om.